Tag Archive | speranta

Dharavi, mahalaua cu viata

Peste 200 de hectare si aproape 1 milion de suflete. E locul in care iti dai seama cat de norocos esti ca te-ai nascut in Romania, daca te gandesti macar o secunda la lispa de sansa cu care se nasc deasupra capului copiii intr-una dintre cele mai sarace zone ale Mumbaiului. In 1882 Guvernul Colonial Englez, aflat si el prin zona, s-a aratat complet deranjat de migrantii veniti din jurul Bombayului (fosta denumire a Mumbaiului). Doamnele din inalta societate erau deranjate de cersetorii si saracii care le deranjau plimbarile prin oras. Asa ca, pe o fosta mlastina, secata intre timp, s-a constituit una dintre cele mai mari mahalale din lume. Oficial ar fi 300 de mii de suflete, dar e o statsitica data de unul dintre recensamantele trecute, la modul concret se vorbeste despre 700 de mii – 1 milion de oameni. Si da, sunt oameni ! Oameni care traiesc in zona, care muncesc in zona, care se roaga, isi trimit copiii la scolile din mahala, isi duc viata de zi cu zi intr-o zona greu descriptibila.

 


Cum arata viata lor ? Mi-e greu sa o descriu in cuvinte. Nu sunt deloc genul care se socheaza usor, dar acolo am tremurat de furie si neputinta, de durere muta, am fost coplesita de nemernicia vremurilor noastre. Fura curent, nu il platesc, si, probabil ca fura si apa, n-au usi la camarutele amarate in care isi duc somnul si viata, n-au niciun viitor si probabil ca doar 0,5 la suta dintre ei au o sansa de a scapa din zona. Le-am vizitat casele si nu mi-au cerut bani, m-au primit la ei in incaparile amarate si mi-au spus cum se descurca. Cei mai multi dintre ei ei n-au scaune si nici paturi, doar cei mai instariti isi pot pune capul pe cate o perna. Dar stiu sa rada si sa fac haz de necaz. Si aproape toti au cate un televizor, dar si un smartphone.

 

 

20161113_162118Am plecat de la ei si m-am culcat intr-o camera de hotel de 5 stele plus, mi s-a parut nedrept, dar aveam nevoie de multa apa calda.
Cand, cum si unde ne nastem. Din prima secunda de viata plecam cu avantaje.

 

Cu ce vina vine pe lume un bebelus ? De ce albul e mai valoros ? De ce viata n-are aceeasi valoare ?
Sa revin la ei. Isi duc viata lor in mahala, multi n-au iesit niciodata de acolo, iar lumea lor nu li se pare nici nedreapta si nici foarte grea, pentru ca n-au termen de comparatie, n-au vazut nimic mai bun, n-au vazut paturi decat in filme si nici piscine.

20161113_164203

 

Dharavi e o zona in care se lucreaza foarte mult, dar unii dintre ei primesc doar 1 dolar pe zi. Recilclarea diverselor materiale, industria textila, cea a pielariei sau repararea aparatelor frigorifice aduc in buna masura bani buni Indiei. In zona gasesti foarte multe ateliere mici de produse din pilele naturala, geci, genti sau pantofi. Dar gasesti si alti mici antreprenori, gasesti frizerii, curatatorii sau sali de sport. Veniturile aduse Indiei anual de industria dezvoltata in Dharavi sunt de 1 miliard de dolari.

 

Vorbeam de religie. Indienii traiesc intr-o relatie stransa cu divinitatea si au peste tot temple sau biserici. Crestinii sunt cei mai putini – in jur de 6 procente, iar cei de religie hindi sunt in jur de 60 de procente. Mai traiesc aici musulmani sau budhisti.
Mizeria care te inconjoara te ingrozeste, dar in case e curat, praful de pe diferitele policioare este sters, iar chiuvetele sunt curate si ele. Isi lasa pantofii la usa si nimeni nu ii fura. Pe aleile de 1 metru latime e mult gunoi si trebuie sa te feresti sa nu calci pe sobolanii morti. Sunt caini si pisici cu duiumul, dar indienii, mari iubitori de animale, n-au nicio problema. Capritele sunt si ele la ordinea zilei.

 

Copiii se joaca prin gunoaie, dar rad cu gura pana la urechi cu o candoare care te face sa iti doresti ca lumea sa nu mai fie a noastra, sa fie doar a lor. Ar fi un mai buna… ma gandesc. Imi fac poze cu cativa dintre ei si le dau 200 de rupii sa ii imparta si sa isi cumpere cate ceva. Alearga si topaie de parca ar fi venit Craciunul. Unuia dintre ei ii ofer un mar pe care il am la mine, ridica privirea si i se opreste pe mar, face ochii mari si se lumineaza la fata. E atat de simplu sa ii faci fericiti macar pentru cateva minute. Un altul sta sus pe o scara si prveste in gol, e atat de trist incat mi se strange inima.

 

20161113_164117Nu pot sa ma uit prea mult la el pentru ca imi dau lacrimile. Jos, bunica lui sta pe pragul usii. Are si ea o privire trista, dar atat de curata ca ma cutremur. Peste cativa metri opreste langa mine si Salim un motociclist. E un politist din zona, ma intreaba de unde sunt, ii spun Romania, da din cap ca si cand ar fi stiut unde vine. Ii spun Europa si se lumineaza la fata si el. Imi zice ca sunt norocoasa. Ma mai intreaba daca e totul in regula, daca am probleme si apoi pleaca linistit. Salim imi explica ca asta e regula, politia patruleaza prin zona si are grija ca turistilor sa nu li se intample nimic neplacut.

 

Dharavi a fost lovit in decursul timpului de nenumarate dezastre. Diverse epidemii au decimat populatia. Dezinteria, febra tifoida, lepra, holera, poliomileita sau tuberculoza au lovit zona. Au fost in decursul vremurilor si alte momente nefercite, incendiile sau inundatiile au omorat sute de mii de oameni.
Daca lumea ta e restransa, nu permiti nicio intruziune in preaplinul ei, nu te duce acolo. Dar daca vrei sa vezi lumea in ansamblul ei, trebuie sa le faci o vizita celor de acolo. Am plecat si trista, si dureros de neputincioasa, am plecat cu capul plecat si sufletul plin de durere, dar am plecat si cu imaginea copiilor care radeau cu gura pana la urechi.

 

20161113_163216 Cu privirea batranelor plina de candoare, sau cu ochii plini de bunatate ai batranilor, cu zumzetul masinilor si al scuterelor, cu claxoanele lor, chemarea la rugaciune, dar cel mai mult mi-a placut zambetul baietelului caruia i-am daruit un mar. Atat. Doar un simplu mar.