Tag Archive | mumbai

India mea frumoasa, partea a treia

Nu ratati o vizita pe insula Elephanta Caves. si nu faceti ca noi, mergeti de dimineata. Am mers pe la 3, drumul catre insula dureaza mai bine de o ora si ceva, iar apoi nu am avut timp sa o vizitam. Am fost nevoite sa ne intoarcem. M-am imprietenit acolo cu o gramada de catei, capre si vacute. Si cu maimutele desigur. Doar ca ele au personalitate nu gluma, iar daca nu au chef de tine iti intorc spatele cu demintate.

img_20161117_124500

 

20161115_170554

 

Elephanta Caves este un monument Unesco. Pretul de intrare 500 de rupii, 30 de lei. Ca sa intri doar in zona de la baza insulei dai 5 rupii. Infim. Vaporasele cu care faci drumul dus intors de la Mumbai sunt destul de vechi, dar te poti distra. In apropiere de tarm un stol impresionant de pescarusi ne-a iesit in intampinare si practic ne-a condus in port. A fost spectaculos.

img_20161115_213707

Apoi, oricum faci din nou pe ursul, iti faci poze cu vecinii de barcuta. Costul este de 180 de rupii, iar daca vrei sa stai sus, unde e mai curat si mai bine, dai inca 10 rupii, cam 15 lei dus-intors.
Daca iti place mancarea indiana picanta si aromata esti obligat sa gasesti un magazin de mirodenii bun. Prietenul nostru Salim a rezolvat si asta, l-a sunat pe Sunday-Monday si ne-a rezervat o vizita la taraba lui Papa dintr-o piata obscura. Sunday Monday a fost omul de legatura, ne-a luat de la taxi si ne-a dus pana in piata. L-am intrebat daca are o sotie sau mai multe, era de religie musulmana. Pot eu sa fac fata Sunday Monday mi-a raspuns?  Foarte simpatic omuletul.

 

20161113_123730
La taraba lui Papa, la care ajungi dupa un drum printr-o piata care seamana mai degraba cu un targ de tara, am ajuns dupa cateva minute bune. Ce vrei si ce nu vrei, dar costa ceva. Peste 2000 de rupii pentru Chicken Masala, Chicken Tandory, Hot Curry, Green Curry, un alt fel de Curry, dar si 2 cutiute cu fire de Sofran. Se stie ca este cel mai scump condiment din lume. Plecam linistite de la piata, l-am refuzat pe Salim care voia sa ne duca in piata de animale.

 

img-20161113-wa0024
Cricketul este sport national in India. Au un teren imens pe care in zilele libera probabil ca joaca cricket cateva sute de oameni, daca nu si mai bine.
Salim ne-a aratat si cea mai luxoasa propietate din Mumbai, o detine cel mai bogat indian. Familia are o avere de peste 22 de miliarde de dolari. Blocul de 27 de etaje a costat 1 miliard de dolari. Are o parcare de 167 de locuri, un teatru de 50 de locuri, 3 heliporturi, sunt peste 37.000 de metri construiti, un centru SPA si holul are 9 lifturi. In proprietatea de o imoralitate la fel de sclipitoare ca tot aurul Indiei locuiesc in mod normal 3 persone, parintii si unul dintre copii, ceilalti 2 copiii ai cuplului sunt plecati la studii in Statele Unite.

 

antilia-1-465x390-1
Indienii sunt foarte religiosi, iar daca tot esti aici nu ai cum sa nu intri in cat mai multe temple. Exista si biserici catolice, dar si multe moschei. In cele hindi si cele budhiste am vrut sa intru. Regula de baza – lasi pantofi la intrare. Intr-un templu budhist am dat peste un preot care a exclamat : uauu, Ceausescu, cand a aflat ca suntem din Romania. Foarte relaxati si foarte primitori.

 

20161113_102043

 

La un templu hindi am dat peste foarte multi cersetori care iti fac uns emn in frunte, da si peste cei care vand flori. Este foarte frumos, merita sa treci pe acolo, ghirlande de flori se duc la altar. Am dat vreo 50 de rupii pe niste flori, n-am stitu ce sa fac cu ele dupa aceea, asa ca am gasit pe cineva si i le-am oferit. Siddhivinayak Temple este cel mai faimos templu hindi din Mumbai, dar si cel mai “bogat”.

20161114_133921

Multi actori indieni merg acolo sa se roage inainte de a incepe noile proiecte. Templul le este dedicat zeilor Ganesha si Shiva. Templul a fost ridicat la inceputul anilor 1800.
Cele mai mari probleme le-am avut la Mumbai din cauza banilor. Am nimerit la cateva zile dupa ce guvernul Indian le-a dat o mare lovitura celor cu bani stransi la slatea, bani negri. A schimbat cele mai uzitate bancnote, cele de 1000 si 500 de rupii. Nici bancile n-au fost anuntate, iar banca lor nationala n-a fost nici ea informata. Prin urmare nu existau bani tipariti, deci insuficient cash. Atm-urile erau gole, iar pentru straini se schimbau bani doar la aeroport. Oamenii au stat zile intregi la cozi interminabile ca sa isi poata schimba bancnotele. Evident, Salim ne-a sarit in ajutor si de data aceasta. Ne-a dus la un prieten de al sau care ne-a schimbat bani pe sub mana. Sigur, nu a fost la cel mai bun curs, dar pentru ca doua zile nu am avut nicio rupie in buzunar am rasuflat usurata.

 

Cartierul in care a avut loc tranzactia, ilegala de altfel, era cel in care locuia si Salim. Si ne-a spus cu mandrie ca e o zona in care locuieste clasa de mijloc. Un amestec de cartier sarac cu specific arabesc si cu un trafic de neimaginat. N-am crezut ca iesim de acolo cu masina fara sa loveasca pe cineva. Dar a reusit, are o experienta demna de invidiat.

Apropos de trafic, traficul in Mumbai este incredibil, nu am mai vazut niciodata asa ceva. Sunt zeci de mii de taxiuri, ricse si scutere. Si te rogi sa ajungi la destinatie fara sa faca taximetristul tau nicio victima.
Nu ratati Dhobi Gat. Este cea mai mare spalatorie in aer liber, are un farmec aparte si inteleg ca a fost facut chiar si un film despre ea.

 


Daca as fi avut mai multe zile la dispozitie as mai fi putut vizita si alte locuri interesante. Atat am reusit, atat am apucat, atat am putut, dar m-am incarcat emotional, spiritual, am vazut o alta lume cu farmecul specific locului, am vazut un lux orbitor si o saracie lucie, oameni interesanti si locuri fascinante cu istoria lor si povestile lor. Am vazut copii veseli, dar si copii tristi, am vazut locuri de legenda, am prins putin din parfumul Indiei autentice, chiar daca am stat intr-o metropola supraaglomerata. Am inteles inca o data ca nu avem sanse egale in viata, ca unii sunt mai norocosi decat altii, ca nu exista dreptate totala, mi-am mai spus o data ca sunt o norocoasa pentru ca m-am nascut aici, in Romania, la Cluj, ca pielea alba e nedrept de valoroasa, ca civilizatia creeaza monstruozitati, si mai ales ca nu suntem superiori unii altora, doar in mintea noastra ingusta putem sa ne consolam cu o scara de non valori. Si ca daca noi credem ca le suntem superiori unora, intotdeauna vor fi altii care vor zice ca ne sunt superiori noua, iar complexele ni le creem singuri. Putem spune doar ca suntem mai norocosi. Sau poate nu. Iar la plecare am avut din nou parte de o imagine luxurianta, terminalul de plecari te lasa cu gura cascata.

20161116_035501

 

img_20161116_144934

 

“Tot ceea ce mancam peste strictul necesar, furam din stomacul saracilor”, Mahatma Gandhi.

India mea frumoasa, partea intai

Pleci in India, ce ti-a venit ? M-am lovit de aceasta intrebare destul de des in toamna aceasta. Sunt o fire extrovertita si da, m-am bucurat mult pentru vacanta asta. Cam ce am avut de facut inainte de plecare ? O gramada de lucruri. Am inceput prin a-mi lua biletele de avion – 588 de euro cu Turkish Airlines. La dus am facut 24 de ore, din casa si pana la hotel. O sa spuneti ca e mult de tot. Da, aveti dreptate. La retur am plecat la 3 dimineata de la hotel si am intrat in casa pe seara, la 21.30. Tot mult, da ! Dar a meritat. Exista o varianta mai buna cu Qatar, escala este mult mai scurta, doar 3 ore de stat la Doha. Scurtezi drumul cu vreo 5 ore.
Pasul numarul 2 Рviza. Ai nevoie de viza ca sa mergi in India. Exista 2 variante : viza electronica, costa in jur de 250 de lei, am primit-o in aceeasi zi, nu necesita drumul la ambasada, aplici online, o primesti online. O printezi si asta este tot.  Mai exista viza de la ambasada, se obtine in cateva zile si costa mai putin , in jur de 160 de lei + 20 de lei fotografiile speciale pentru aplicatie.
Pasul numarul 3 – hotelul. Prietenii mei stateau la un hotel de 5 stele ( 5 stele plus as zice ), asadar, cazare la acelasi hotel, St Regis. Cu 3 mese incluse, cafea la discretie, piscina la etajul 10, un bar la etajul 38, personal extraordinar de amabil, fructe proaspete in camera in fiecare zi, alte restaurante a la carte, cam tot ce iti doresti. Camera costa cam 180 de euro pe zi, scumpicel, dar Lucian m-a ajutat cu un discount bun. Multmesc mult:)
Pasul numarul 4 – iti faci sau nu vaccinuri. Sunt destul de robusta, ma imbolnavesc rar, nu prea am probleme, har Domnului!, asa ca am renuntat sa imi fac vaccinurile, dar peste vreo 2 saptamani dau fuga sa imi fac analizele. Oricum, nu mi le-am facut anul acesta. Perioada de incubatie pentru multe boli ar fi cam de 14 zile. Nu ma simt rau, nu mi-a fost rau, nu am avut nicio problema de niciun fel, nici de digestie, n-am simtit nicio stare de oboseala, nicio raceala, sunt foarte bine. In fine, daca aveti senzatia ca aveti imunitatea scazuta – ar fi indicat sa va faceti vaccinurile! Toate recomandarile va pot costa pana la 600 de lei. Am baut doar apa imbuteliata si am mancat in condiii mai mult decat civilizate, lasate in urma de colonialistii englezi :).

20161114_171639
Pasul numarul 5 – bagajele. 34-35 de grade, am dat iama in hainele de vara, dar mi-am luat si vreo 3 perechi de pantaloni, asa, pentru un templu sau pentru drum. In avion urasc cel mai mult aerul conditionat.
La 6 dimineata am aterizat la Mumbai, pe aeroport urmeaza colectarea de date biometrice, amprente, fotografii, formulare completate. A durat totul 30 de minute.

20161110_024254

Aveam o masina de la hotel, Miss Cosma s-a prezentat la soferul care nu prea vorbea engleza. La sosiri dai de o fantana arteziana luminata in diverse culori si un sir aproape interminabil de palmieri. Superb, nu alta. Drumul pana la hotel a durat vreo 40 de minute, traficul nu era ingreunat, era destul de devreme. Cu vreo 3 ore de somn mi-am rezolvat ziua.

20161110_033013

Pe seara am vazut si un meci de fotbal de la ei. Mumbay a pierdut cu Pune 0-1, dar chiar a fost nedrept rezultatul. Pune a ajuns la poarta doar in ultimele 10 minute. Ce mi-a placut ? Fac spectacol inainte de meci, jucatorii intra pe stadion cu focuri de artificii, se canta imnul Indiei inainte de meci, anunturile facute pe stadion sunt doar in limba engleza, jucatorii nu simuleaza, nu cersesc si nu se milogesc.

 

20161110_185320

N-or fi ei cei mai tehnici din lume, dar au cativa jucatori de valoare. La Pune in poarta era Edel, il mai tineti minte de la Rapid? Lucian Goian e unul dintre cei mai apreciati jucatori de la Mumbai, lumea il aplauda si il lauda, a fost ales Hero of the Match de 2 ori pana acum si e intr-o forma foarte buna.

 

 

20161110_183046Portarul i-a tradat in acel meci. Forlan inca nu se simte confortabil. Mi-a sarit in ochi un argentinian, Defederico, a fost cel mai bun jucator al celor de la Mumbai.
Asa a trecut prima mea zi petrecuta la Mumabi.

 

“Maretia unei natiuni si progresul ei moral pot fi masurate prin progresul ei moral”, Mahatma Gandhi.

Dharavi, mahalaua cu viata

Peste 200 de hectare si aproape 1 milion de suflete. E locul in care iti dai seama cat de norocos esti ca te-ai nascut in Romania, daca te gandesti macar o secunda la lispa de sansa cu care se nasc deasupra capului copiii intr-una dintre cele mai sarace zone ale Mumbaiului. In 1882 Guvernul Colonial Englez, aflat si el prin zona, s-a aratat complet deranjat de migrantii veniti din jurul Bombayului (fosta denumire a Mumbaiului). Doamnele din inalta societate erau deranjate de cersetorii si saracii care le deranjau plimbarile prin oras. Asa ca, pe o fosta mlastina, secata intre timp, s-a constituit una dintre cele mai mari mahalale din lume. Oficial ar fi 300 de mii de suflete, dar e o statsitica data de unul dintre recensamantele trecute, la modul concret se vorbeste despre 700 de mii – 1 milion de oameni. Si da, sunt oameni ! Oameni care traiesc in zona, care muncesc in zona, care se roaga, isi trimit copiii la scolile din mahala, isi duc viata de zi cu zi intr-o zona greu descriptibila.

 


Cum arata viata lor ? Mi-e greu sa o descriu in cuvinte. Nu sunt deloc genul care se socheaza usor, dar acolo am tremurat de furie si neputinta, de durere muta, am fost coplesita de nemernicia vremurilor noastre. Fura curent, nu il platesc, si, probabil ca fura si apa, n-au usi la camarutele amarate in care isi duc somnul si viata, n-au niciun viitor si probabil ca doar 0,5 la suta dintre ei au o sansa de a scapa din zona. Le-am vizitat casele si nu mi-au cerut bani, m-au primit la ei in incaparile amarate si mi-au spus cum se descurca. Cei mai multi dintre ei ei n-au scaune si nici paturi, doar cei mai instariti isi pot pune capul pe cate o perna. Dar stiu sa rada si sa fac haz de necaz. Si aproape toti au cate un televizor, dar si un smartphone.

 

 

20161113_162118Am plecat de la ei si m-am culcat intr-o camera de hotel de 5 stele plus, mi s-a parut nedrept, dar aveam nevoie de multa apa calda.
Cand, cum si unde ne nastem. Din prima secunda de viata plecam cu avantaje.

 

Cu ce vina vine pe lume un bebelus ? De ce albul e mai valoros ? De ce viata n-are aceeasi valoare ?
Sa revin la ei. Isi duc viata lor in mahala, multi n-au iesit niciodata de acolo, iar lumea lor nu li se pare nici nedreapta si nici foarte grea, pentru ca n-au termen de comparatie, n-au vazut nimic mai bun, n-au vazut paturi decat in filme si nici piscine.

20161113_164203

 

Dharavi e o zona in care se lucreaza foarte mult, dar unii dintre ei primesc doar 1 dolar pe zi. Recilclarea diverselor materiale, industria textila, cea a pielariei sau repararea aparatelor frigorifice aduc in buna masura bani buni Indiei. In zona gasesti foarte multe ateliere mici de produse din pilele naturala, geci, genti sau pantofi. Dar gasesti si alti mici antreprenori, gasesti frizerii, curatatorii sau sali de sport. Veniturile aduse Indiei anual de industria dezvoltata in Dharavi sunt de 1 miliard de dolari.

 

Vorbeam de religie. Indienii traiesc intr-o relatie stransa cu divinitatea si au peste tot temple sau biserici. Crestinii sunt cei mai putini – in jur de 6 procente, iar cei de religie hindi sunt in jur de 60 de procente. Mai traiesc aici musulmani sau budhisti.
Mizeria care te inconjoara te ingrozeste, dar in case e curat, praful de pe diferitele policioare este sters, iar chiuvetele sunt curate si ele. Isi lasa pantofii la usa si nimeni nu ii fura. Pe aleile de 1 metru latime e mult gunoi si trebuie sa te feresti sa nu calci pe sobolanii morti. Sunt caini si pisici cu duiumul, dar indienii, mari iubitori de animale, n-au nicio problema. Capritele sunt si ele la ordinea zilei.

 

Copiii se joaca prin gunoaie, dar rad cu gura pana la urechi cu o candoare care te face sa iti doresti ca lumea sa nu mai fie a noastra, sa fie doar a lor. Ar fi un mai buna… ma gandesc. Imi fac poze cu cativa dintre ei si le dau 200 de rupii sa ii imparta si sa isi cumpere cate ceva. Alearga si topaie de parca ar fi venit Craciunul. Unuia dintre ei ii ofer un mar pe care il am la mine, ridica privirea si i se opreste pe mar, face ochii mari si se lumineaza la fata. E atat de simplu sa ii faci fericiti macar pentru cateva minute. Un altul sta sus pe o scara si prveste in gol, e atat de trist incat mi se strange inima.

 

20161113_164117Nu pot sa ma uit prea mult la el pentru ca imi dau lacrimile. Jos, bunica lui sta pe pragul usii. Are si ea o privire trista, dar atat de curata ca ma cutremur. Peste cativa metri opreste langa mine si Salim un motociclist. E un politist din zona, ma intreaba de unde sunt, ii spun Romania, da din cap ca si cand ar fi stiut unde vine. Ii spun Europa si se lumineaza la fata si el. Imi zice ca sunt norocoasa. Ma mai intreaba daca e totul in regula, daca am probleme si apoi pleaca linistit. Salim imi explica ca asta e regula, politia patruleaza prin zona si are grija ca turistilor sa nu li se intample nimic neplacut.

 

Dharavi a fost lovit in decursul timpului de nenumarate dezastre. Diverse epidemii au decimat populatia. Dezinteria, febra tifoida, lepra, holera, poliomileita sau tuberculoza au lovit zona. Au fost in decursul vremurilor si alte momente nefercite, incendiile sau inundatiile au omorat sute de mii de oameni.
Daca lumea ta e restransa, nu permiti nicio intruziune in preaplinul ei, nu te duce acolo. Dar daca vrei sa vezi lumea in ansamblul ei, trebuie sa le faci o vizita celor de acolo. Am plecat si trista, si dureros de neputincioasa, am plecat cu capul plecat si sufletul plin de durere, dar am plecat si cu imaginea copiilor care radeau cu gura pana la urechi.

 

20161113_163216 Cu privirea batranelor plina de candoare, sau cu ochii plini de bunatate ai batranilor, cu zumzetul masinilor si al scuterelor, cu claxoanele lor, chemarea la rugaciune, dar cel mai mult mi-a placut zambetul baietelului caruia i-am daruit un mar. Atat. Doar un simplu mar.