Archives

RASII DE LA BOULANGERIE !

Cica nu avem simtul umorului daca nu radem in hohote la caricatura aparuta in Charlie Hebdo. Ca umorul n-are granite , ca umorul e apanajul oamenilor inteligenti. Acu’ ca nu am umor, nu-i bai, dar constat ca sunt si putin inteligenta, ca sa nu zic chiar proasta . Dar nu e nicio problema, accept si asta. Halep castiga la Paris trofeul Suzanne Lenglen, o felicita jumatate din jucatoarele din top 20, accepta pana si cei care n-o plac ca a progresat imens , ca joaca un tenis de calitate si ca munceste incredibil. Dar in pauzele dintre game-uri mai cauta fier vechi pe Philippe Chatrier. Hai ca am inteles si de ce oamenii de ordine merg impreuna cu ea la vestiar atunci cand cere sa paraseasca arena. Poate gaseste ceva fier vechi, din ala cu istorie pe el, se gandeste sa-l bage in geanta si sa-l puna in pachetul pe care il trimite cu autocarul in tara. Cred ca si cei de la hotelul in care se cazeaza la Paris au emotii, ascund lingurile, furculitele si cutitele cand merge Simona la micul dejun. Si cum noi romanii stim sa mancam si cu mana, se descurca ea pana la urma. Nu am umor si gata. Cica e un umor de tip nou, iar eu , ignoranta de mine, am ramas prizionera lui Louis de Funes. Trebuia sa ma gandesc ca noua, cautatorii de fier vechi, ne era adresat Jandarmul si Jandarmeritele. Cred ca cei de la Charlie Hebdo s-au gandit la asta dupa ce au vazut : Petrolul, Aurul si Ardelenii. Rasul e pentru fraieri, umorul de tip nou se serveste cu un croissant luat de la boulangerie. Bine mon cher, je suis Halep!

VIS LA PARIS !

Mai sunt cateva zeci de minute pana cand incepe finala finalelor pentru Simona Halep, a patra finala de Grand Slam pentru romanca, a doua consecutiva in acest an, a treia de Roland Garros. Emotiile cresc, bataile inimii mele se accelereaza, creste nivelul de adrenalina, creste pulsul, se amesteca toate ideile in capul meu. Sunt optimista sau pesimista? Sunt ametita de vartejul asta de idei si de emotii care m-au cuprins in ultimele ore. Imi imaginez deja fotografia cu Simona ridicand trofeul, lacrimile care o sa-i scape pe la cotul ochilor dupa ultima minge, crucea pe care o sa o faca in drumul catre fileu, dar si imaginea cu ea prabusita pe teren. Asta as vrea sa vad peste cateva ore. Tabloul nu e complet, va fi interviul de pe teren , apoi conferinta de presa, ziua de maine, ziua in care va face sedinta foto pe buevardele minunate ale Parisului. Ma gandesc la “Paris, Mon Amour”, la chansonette, anticariatele si mesele din fata cafenelor pariziene, ma gandesc la Gradinile Luxembourg, la toate locurile ascunse sau la cele de la vedere in care as putea s-o vad pe Simona cu Cupa Suzanne Langlen in maini. Si de cand astept un astfel de moment? Si de cand asteapta ea acest moment? De cand s-a apucat de tenis, de cand n-a avut copilarie, de cand s-a operat, de cand si-a sacrificat toti anii, de cand i se cere imperativ de o parte din noul val de cunoscatori de tenis sa castige un tiltu de Grand Slam ? Ma gandesc si la valul asta de “noi cunoscatori de tenis, dar deloc cunoscatori de sport”, valul asta de hatereala deja cangrenata in societate, CNP-istii care isi sparg dintii cu racheta si isi fac freza cu mingea, dar care cred ca stiu totul despre tenisul lui Halep. Cei care ii cer imperativ sa castige ceva ca sa demonstreze, care o critica cu pilea zbarlita cand pierde, care stiu fizica cuantica, vorbesc despe descoperirile facute de specialistii de la NASA, stiu medicina de urgenta sau sunt specialisti in medicina alternativa, aia care o critica si la 3 dimineata si la 4 dupa amiaza, aia care s-ar bucura sa o vada din nou pierzand, doar pentru ca ei sunt inferiori si Halep trebuie sa fie solidara cu ei. Dar nu, Simona Halep chiar nu e solidara cu cei care nu sunt nici sefi de scara in blocul cu 4 etaje in care stau ei. Gata, mi-a trecut. Nu ma mai gandesc la ei. Halep a fost ca vikingii prin anii opt sute si ceva cand au asediat Parisul, a asediat Parisul la finala cu Sharapova, a asediat Parisul anul trecut la finala cu Ostapenko, dar nu a iest la lumina. In Orasul Luminilor sunt sigura ca ea va straluci astazi! Cand iubesti…. stralucesti in ochii celuilalt, scrie un autor turc in “3 oameni pe drum”. Asa e si cu Simona. Si azi, dar si maine, si poimaine fata asta va straluci in ochii mei. Indiferent de trofeul pe care il va castiga sau nu….finalul nu-i aici!

Cine nu-l iubeste pe Brancusi?

Aflu cu stupoare ca o fetita de 12 ani a scrijelit un mesaj pentru eternitate chiar pe Coloana Infinitului. Totul s-a petrecut sub atenta observatie a parintilor. Daca nu erau de fata parintii, putea sa intervina chiar Protectia Copilului, dar asa a intervenit doar Politia. Mititica needucata, pardon, nevinovata, se afla cu parintii in Parcul Brancusi din Targu Jiu la culturalizat intr-o zi cu soare. Daca nu aveau niste parizer la pachet, poate si-au comandat o saorma cu de toate. Si cred ca vizitatorii de ocazie s-au gandit sa ia pranzul la fata locului chiar pe Masa Tacerii, dar era prea multa liniste sau era ocupata. Le sugerez oamenilor sa treaca si pe la Florenta, acolo David al lui Michelangelo pare cam dezgolit, iar fetita cu filon artistic ii poate scrileji o lenjerie intima, by Calvin Klein. Ca David sta asa dezbracat in vazul lumii cam de prin 1504 parca.  Si nu se cade sa fie lasat asa la vedere. Daca nu ajung la Florenza, cetatenii pot incerca un city break la Paris. Familia minune poate trece pe la Louvre( 15 euro intrarea pentru adulti, dar copiii au intrarea LIBERA) sa vada statuia lui Venus din Milo sau Mona Lisa lui Leonardo. Sigur, la Mona Lisa e mai greu sa ajungi si sa iti pui si tu semnatura pe ea , dar la Venus e mai liber accesul. Fata e acoperita in partea de jos, dar in partea de sus ii lipseste ceva de la Victoria Secret. Cred ca tatal isi permite s-o ridice pe umeri pe tanara artista si sa o poata imbraca pe biata fata din antichitate care face topless in mijlocul Parisului. Mai merge incercat la Roma,  Columna lui Traian mai poate primi ceva insertii, iar La Pieta sau mormantul Papei Ioan Paul al II lea mai au niste spatii libere.

Imagini pentru coloana infinitului

In fine, pana la urma oamenii aia nu sunt de vina, iar copilului nu e corect sa ii ingradesti exprimarea print-un act artistic. Nu, familia nu e de vina. Bine…poate e scoala. Nu, nu e scoala, Statul e de vina . Statul roman e de vina cu siguranta . Nu exista afise cu litere de un metru care sa ne interzica scrisul pe monumente . Nu exista 4 bodyguarzi plantati chiar langa Coloana Infinitului. Nu exista un gard electric in jurul monumentului. Statul nu e capabil sa puna nise stalpisori cu ultrasunete care sa reactioneze la orice obiecte ascutite. Statul n-a fost capabil sa ingradeasca Coloana Infinitului intr-un turn de fildes sau de plexiglas. Si asta e ieftin. In fond, ar putea sa ne puna o scara sa putem scrileji si mai sus. Statul asta n-are nicio idee niciodata si nu face nimic.

Inteleg ca mesajul scris era unul despre dragoste, despre prietenie. S+S = BFF (best friends forever).

Imagini pentru coloana infinitului BFF

S+S=BFF pe C.I. costa 500 de lei. Cam putin.

Digi 24 sustine ca fata nu e singura : in acest an, 17 persoane au fost amendate pentru vandalizarea operelor lui Constantin Brancusi. Sancţiunile totalizează puţin peste 3.000 de lei.

Na, popor amator de cultura….

Ne alegem presedinti jucatori si ne jucam de-a politica!

Nici n-a trecut bine Craciunul, ba chiar suntem in a treia zi de Craciun, bine, daca cineva mai stie ce e Craciunul non-marketing, si poc, bum -bum, ca in filmele cu Bruce Willis, a izbucnit petarda cea mare. Cu o forta mai mare decat pocnitorile aruncate de sarbatori din balcoanele din jur. Presedintele n-o numeste pe Sevil Shhaideh, zambeste scurt in coltul gurii, arunca petarda si mai da o fuga pana la Sibiu. Dragnea, fara zambest in coltul gurii, da din din colt in colt, Tariceanu e la brat cu el si dezvaluie un dialog avut in privat cu Seful cel mare. Nu, nu Stefan cel Mare, Seful cel Mare. De aici si pana la o noua scindare in societate …nicio secunda.

Intru pe facebook sa vad cam ce si cum, cine se mai sarbatoreste , cine se mai distreaza, dar sa vezi nebunia totala. “Poporul e unul cretin, idiot si sta cu mana intinsa, fura si asteapta sa i se arunce resturile de la mesele de Craciun imbelsugate”, zice un tanar de vreo 22 de ani care a plecat, nu cu mana intinsa, nu, prin Anglia sa isi gaseasca ceva de lucru. Bravo lui, dar de cand si pana cand pune anateme si jigneste la general ? Altul, de la mine de acasa, din Cluj, urla ca miticii jegosi sunt cei mai prosti. Aveam mai multe pretentii, dar de unde nu e …nici Dumnezeu nu cere. Grav mi se pare ca are si o poza cu un copil la profil. Cu un limbaj virulent in mediul online imi e greu sa cred ca educatia in casa o da cu dictionarul cenzurat in mana.

Daca vine cineva si zice ca a votat cu PSD e impuscat in cap, martelat, dus la kilometrul 0 si ars pe rug. Daca cineva vine zi zice ca a votat cu PNL sau USR i se pune anatema de looser structural. Daca zici ca nu ai fost la vot – esti dusmanul ambelor tabere. De ani de zile politica a devenit un instrument de transmitere a urii si a frustrarilor, un fenomen care a depasit demult rivalitatea din fotbal. Rivalitatea dintre Steaua si Dinamo e mica , e prea mica pentru rivalitatea pe care o naste politica asta meschina care nu ne-a ajutat nici prea mult, nici prea putin.

Ce ma enerveaza tare, dar tare de tot, e ca pe facebook toti detin adevarul absolut, in niciun caz tabara cealalta nu are niciodata dreptate, nicio secunda nu are, iar daca nu esti cu ei …esti definitiv impotriva lor. Si nici macar nu stiu despre ce vorbesc. Si varsta a devenit un apanaj. Si daca la 22 de ani stii sa injuri bine, esti un om cu principii. Si daca nu mai ai 22 de ani si nu injuri ca el …esti un idiot care sta cu mana intinsa. Si ma enerveaza ca facebook nu are un filtru de bun simt si un filtru de nivel de cultura minim. Si macar de sarbatori mi-as dori sa nu ne mai calcam pe capete, ca de certat o sa ne certam mut si bine.

In rest, in sfarsit nu am avut cu cine vota ! Asta am si facut pe 11.

Ce nu poti sa vinzi si nici sa cumperi…

Insulina, stiloul, Henri Coanda, Eminescu, Brancusi, George Enescu, Grigorescu sau Porumbescu….Cand am pierdut contactul cu oamenii care au fost mandrii de tara asta ? Cand am pierdut contactul cu muntele, marea, Transilvania, Oltenia, Muntenia, Banat, Crisana sau Moldova? Cand ne-am pierdut increderea in noi ? De ce suntem de acord ca peste Prut se vorbeste moldoveneste si nu romaneste ? Cand am pierdut contactul cu propriile noastre gene.
M-am nascut intr-un loc frumos, din oameni frumosi, cu norocul de a fi romanca. Asa cum sunt, cu siguranta, norocosi americanii , si ungurii, si nemtii, si francezii…si toti sunt, mai mult sau mai putin, mandrii de tara lor, de locul lor, de viata lor, de prietenii lor, de tot ce ii inconjoara.

 

167561
Cand i-am lasat pe altii sa ne spuna ca suntem slabi, prosti, needucati, deloc inteligenti, deloc inspirati, deloc inventivi? Si de ce i-am lasat ? De ce asteptam si acum sa vina americanii ca generatiile din 40 ? Ca tot nu le-a pasat lor de nimeni … De ce nu suntem mandrii de pamant… daca nu suntem de oamenii cu care impartim pamantul ? De ce vedem non stop de ce nu trebuie s-o iubesti pe Romania asta hoata ? Si de ce ii acceptam pe cei care ne livreaza pe gat, si ne baga pana in esofag, marfa asta ? De ce ne holbam cu ochii mari la minunatiile altora cand le avem si noi pe ale noastre ? De ce ne crucificam non stop intre noi si uitam sa ne si multumim ? Cand am spus ultima data cat de frumoasa e tara asta si ce oameni frumosi traiesc in ea ?

 

top-20-cele-mai-frumoase-locuri-din-romania-312845
M-am nascut aici si sunt mandra de asta, n-as fi voit sa ma fi nascut in alta parte. Nu mi-am ascuns niciodata identitatea, n-am vrut sa plec de aici si sper sa nu fac asta decat in vacante. Fac si eu parte din ea, frumoasa si salbatica , fac si eu parte din ea, desculta si despletita, dar frumoasa ca si printii Europei cu staif vin s-o vada , fac si eu parte din ea, chiar si in zilele ei triste, fac si eu parte din ea si cand e in mare sarbatoare, fac parte si eu din ea chiar si cand altii o injura si mai ales atunci vreau sa o apar , fac si eu parte din ea chiar si cand altii, de-ai nostri, si nu de-ai lor, le cer strainilor s-o certe, fac si eu parte din ea , chiar si cand refugiatiii in bugetele strainilor intorc capul sa n-o mai vada, fac si eu parte din ea chiar si cand isi da singura cu stangul in dreptul, fac si eu parte din ea si cand ii e bine, dar mai ales cand ii e greu. Ca asta mi se pare esenta: sa faci parte din toate lucrurile bune si rele. Ca planeta nu e facuta din alb, roz si negru. Sunt tonuri si tonuri, dar de multe ori tonurile mi se par calde, si luminoase, si optimiste. Doar ca noi nu le mai vedem. Si n-o sa zic acum : I love my country, o sa zic tare : TE IUBESC , Romania!

 

India mea frumoasa, partea a treia

Nu ratati o vizita pe insula Elephanta Caves. si nu faceti ca noi, mergeti de dimineata. Am mers pe la 3, drumul catre insula dureaza mai bine de o ora si ceva, iar apoi nu am avut timp sa o vizitam. Am fost nevoite sa ne intoarcem. M-am imprietenit acolo cu o gramada de catei, capre si vacute. Si cu maimutele desigur. Doar ca ele au personalitate nu gluma, iar daca nu au chef de tine iti intorc spatele cu demintate.

img_20161117_124500

 

20161115_170554

 

Elephanta Caves este un monument Unesco. Pretul de intrare 500 de rupii, 30 de lei. Ca sa intri doar in zona de la baza insulei dai 5 rupii. Infim. Vaporasele cu care faci drumul dus intors de la Mumbai sunt destul de vechi, dar te poti distra. In apropiere de tarm un stol impresionant de pescarusi ne-a iesit in intampinare si practic ne-a condus in port. A fost spectaculos.

img_20161115_213707

Apoi, oricum faci din nou pe ursul, iti faci poze cu vecinii de barcuta. Costul este de 180 de rupii, iar daca vrei sa stai sus, unde e mai curat si mai bine, dai inca 10 rupii, cam 15 lei dus-intors.
Daca iti place mancarea indiana picanta si aromata esti obligat sa gasesti un magazin de mirodenii bun. Prietenul nostru Salim a rezolvat si asta, l-a sunat pe Sunday-Monday si ne-a rezervat o vizita la taraba lui Papa dintr-o piata obscura. Sunday Monday a fost omul de legatura, ne-a luat de la taxi si ne-a dus pana in piata. L-am intrebat daca are o sotie sau mai multe, era de religie musulmana. Pot eu sa fac fata Sunday Monday mi-a raspuns?  Foarte simpatic omuletul.

 

20161113_123730
La taraba lui Papa, la care ajungi dupa un drum printr-o piata care seamana mai degraba cu un targ de tara, am ajuns dupa cateva minute bune. Ce vrei si ce nu vrei, dar costa ceva. Peste 2000 de rupii pentru Chicken Masala, Chicken Tandory, Hot Curry, Green Curry, un alt fel de Curry, dar si 2 cutiute cu fire de Sofran. Se stie ca este cel mai scump condiment din lume. Plecam linistite de la piata, l-am refuzat pe Salim care voia sa ne duca in piata de animale.

 

img-20161113-wa0024
Cricketul este sport national in India. Au un teren imens pe care in zilele libera probabil ca joaca cricket cateva sute de oameni, daca nu si mai bine.
Salim ne-a aratat si cea mai luxoasa propietate din Mumbai, o detine cel mai bogat indian. Familia are o avere de peste 22 de miliarde de dolari. Blocul de 27 de etaje a costat 1 miliard de dolari. Are o parcare de 167 de locuri, un teatru de 50 de locuri, 3 heliporturi, sunt peste 37.000 de metri construiti, un centru SPA si holul are 9 lifturi. In proprietatea de o imoralitate la fel de sclipitoare ca tot aurul Indiei locuiesc in mod normal 3 persone, parintii si unul dintre copii, ceilalti 2 copiii ai cuplului sunt plecati la studii in Statele Unite.

 

antilia-1-465x390-1
Indienii sunt foarte religiosi, iar daca tot esti aici nu ai cum sa nu intri in cat mai multe temple. Exista si biserici catolice, dar si multe moschei. In cele hindi si cele budhiste am vrut sa intru. Regula de baza – lasi pantofi la intrare. Intr-un templu budhist am dat peste un preot care a exclamat : uauu, Ceausescu, cand a aflat ca suntem din Romania. Foarte relaxati si foarte primitori.

 

20161113_102043

 

La un templu hindi am dat peste foarte multi cersetori care iti fac uns emn in frunte, da si peste cei care vand flori. Este foarte frumos, merita sa treci pe acolo, ghirlande de flori se duc la altar. Am dat vreo 50 de rupii pe niste flori, n-am stitu ce sa fac cu ele dupa aceea, asa ca am gasit pe cineva si i le-am oferit. Siddhivinayak Temple este cel mai faimos templu hindi din Mumbai, dar si cel mai “bogat”.

20161114_133921

Multi actori indieni merg acolo sa se roage inainte de a incepe noile proiecte. Templul le este dedicat zeilor Ganesha si Shiva. Templul a fost ridicat la inceputul anilor 1800.
Cele mai mari probleme le-am avut la Mumbai din cauza banilor. Am nimerit la cateva zile dupa ce guvernul Indian le-a dat o mare lovitura celor cu bani stransi la slatea, bani negri. A schimbat cele mai uzitate bancnote, cele de 1000 si 500 de rupii. Nici bancile n-au fost anuntate, iar banca lor nationala n-a fost nici ea informata. Prin urmare nu existau bani tipariti, deci insuficient cash. Atm-urile erau gole, iar pentru straini se schimbau bani doar la aeroport. Oamenii au stat zile intregi la cozi interminabile ca sa isi poata schimba bancnotele. Evident, Salim ne-a sarit in ajutor si de data aceasta. Ne-a dus la un prieten de al sau care ne-a schimbat bani pe sub mana. Sigur, nu a fost la cel mai bun curs, dar pentru ca doua zile nu am avut nicio rupie in buzunar am rasuflat usurata.

 

Cartierul in care a avut loc tranzactia, ilegala de altfel, era cel in care locuia si Salim. Si ne-a spus cu mandrie ca e o zona in care locuieste clasa de mijloc. Un amestec de cartier sarac cu specific arabesc si cu un trafic de neimaginat. N-am crezut ca iesim de acolo cu masina fara sa loveasca pe cineva. Dar a reusit, are o experienta demna de invidiat.

Apropos de trafic, traficul in Mumbai este incredibil, nu am mai vazut niciodata asa ceva. Sunt zeci de mii de taxiuri, ricse si scutere. Si te rogi sa ajungi la destinatie fara sa faca taximetristul tau nicio victima.
Nu ratati Dhobi Gat. Este cea mai mare spalatorie in aer liber, are un farmec aparte si inteleg ca a fost facut chiar si un film despre ea.

 


Daca as fi avut mai multe zile la dispozitie as mai fi putut vizita si alte locuri interesante. Atat am reusit, atat am apucat, atat am putut, dar m-am incarcat emotional, spiritual, am vazut o alta lume cu farmecul specific locului, am vazut un lux orbitor si o saracie lucie, oameni interesanti si locuri fascinante cu istoria lor si povestile lor. Am vazut copii veseli, dar si copii tristi, am vazut locuri de legenda, am prins putin din parfumul Indiei autentice, chiar daca am stat intr-o metropola supraaglomerata. Am inteles inca o data ca nu avem sanse egale in viata, ca unii sunt mai norocosi decat altii, ca nu exista dreptate totala, mi-am mai spus o data ca sunt o norocoasa pentru ca m-am nascut aici, in Romania, la Cluj, ca pielea alba e nedrept de valoroasa, ca civilizatia creeaza monstruozitati, si mai ales ca nu suntem superiori unii altora, doar in mintea noastra ingusta putem sa ne consolam cu o scara de non valori. Si ca daca noi credem ca le suntem superiori unora, intotdeauna vor fi altii care vor zice ca ne sunt superiori noua, iar complexele ni le creem singuri. Putem spune doar ca suntem mai norocosi. Sau poate nu. Iar la plecare am avut din nou parte de o imagine luxurianta, terminalul de plecari te lasa cu gura cascata.

20161116_035501

 

img_20161116_144934

 

“Tot ceea ce mancam peste strictul necesar, furam din stomacul saracilor”, Mahatma Gandhi.

India mea frumoasa, partea a doua

Ca turist, cel mai bine e sa gasesti si sa antamezi un taximetrist de treba, daca te intelegi cu el il chemi apoi in fiecare zi si ti-ai castigat in acelasi timp si un ghid local. Salim a fost alegerea noastra.

20161115_192949

Il platesti pe ore si nu pe kilometri. Pentru 2 ore iti cere 1000 de rupii, vreo 60 de lei, 4 ore costau parca 1500 de rupii, 8 ore 2300 de rupii. Salim ne-a dus sa vizitam zona istorica a orasului, ne-a oferit informatii, a oprit unde am vrut, a stat dupa noi cand am vrut sa coboram. Ne-a prezentat cele mai importante zone din oras. De la tribunal la primarie, de la cel mai luxos spital din oras la cel mai mare muzeu din oras.

20161114_113338
Taj Mahal Palace Hotel este cel mai bine pozitionat hotel din Mumabi. In el vei gasi si galeria oaspetilor celebri: John Lenon, Printul William si Kate Middleton, Hillary Clinton, Printul Charles sau Francois Hollande. Hotelul si-a trait cea mai mare drama in 2008, cand un comando terorist a luat mai multi ostatici si a distrus o parte din hotel. Din nefericire 167 de persoane si-au pierdut viata, mai multi indieni, dar evident, cetatenii straini au fost cei evidentiati. Dupa atacurile teroriste indienii au trecut la masuri de securitate sporite. In hoteluri, malluri, mari centre comerciale intri dupa ce ai trecut in prealabil de un control. Cei care iti fac control poarta intotdeauna manusi si nu se ating de lucrurile tale decat cu mare grija.

img-20161112-wa0008
In fine, in India totul incepe insa cu Getaway of India. Poarta de intrare in India, un monument impunator, construit in cinstea regelui George al V lea si a reginei Maria. Piatra de temelie a fost pusa la sosirea inaltelor fete regale, in 1911, dar finalizarea lucrarii a avut loc mai tarziu, in 1924. Ironia sortii pentru englezi a fost ca tot pe acolo au si plecat, in 1948.

 

img-20161112-wa0005

 

Cand ajungi in zona trebuie sa fii pregatit ca vei fi asaltat de localnici, oamenii vor o poza cu tine pentru ca esti alb. Daca mai esti si blond..cu atat mai bine. Dar nu asta conteaza prea mult. Parintii vin si te roaga sa iti faci o poza cu micutii lor care rad cu gura pana la urechi.

 

img-20161112-wa0006

Te intrebi daca esti un urs, cu maimutele sau elefantii ei sunt obisnuiti :). Nu iti face griji prea mari pentru buzunare, nu am avut nicio problema, n-au incercat sa imi fure nimic. Apoi, nu prea cersesc, sigur, vor sa iti vanda cate ceva, dar nu trag de tine, iar daca le spui clar ca nu vrei nimic te lasa in pace.

img-20161112-wa0003

Exista o coada la controlul de securitate pentru femei si una pentru barbati. Mananca in zona dovlecior crud sau inghetata, nu am incercat nimic.
Muzeul printului de Walls. Nu il rata, merita din plin. In primul rand are o curte interioara abolut fascinanta, o curte in care iti gasesti linistea. In mijlocul unui oras nebun si aglomerat, in curtea muzeului ai senzatia ca esti intr-o alta lume. Pretul de intrare pentru straini este de 500 de rupii, 30 de lei, pentru localnici 70 de rupii, vreo 4 lei. E un mixt de arta in cadrul muzeului, de la colectii hamalayene, nepaleze, la colectii de picturi din scoala italiana, flamanda sau franceza. Pentru cei interesati de arme de tot felul sau scuturi – exista un spatiu special.

20161114_121057

Exista si o zona cu mumii, nu prea ma simt confortabil langa ele, nu am vizitat sectorul. M-au impresionat colectiile donate muzeului de familiile Ratan Tata si Doran Tata. In timpul primului razboi mondial – muzeul a fost spital de campanie.

 

20161114_120641

“Omul strica lucrurile mai mult cu cuvintele decat cu tacerea”, Mahatma Gandhi.

 

India mea frumoasa, partea intai

Pleci in India, ce ti-a venit ? M-am lovit de aceasta intrebare destul de des in toamna aceasta. Sunt o fire extrovertita si da, m-am bucurat mult pentru vacanta asta. Cam ce am avut de facut inainte de plecare ? O gramada de lucruri. Am inceput prin a-mi lua biletele de avion – 588 de euro cu Turkish Airlines. La dus am facut 24 de ore, din casa si pana la hotel. O sa spuneti ca e mult de tot. Da, aveti dreptate. La retur am plecat la 3 dimineata de la hotel si am intrat in casa pe seara, la 21.30. Tot mult, da ! Dar a meritat. Exista o varianta mai buna cu Qatar, escala este mult mai scurta, doar 3 ore de stat la Doha. Scurtezi drumul cu vreo 5 ore.
Pasul numarul 2 – viza. Ai nevoie de viza ca sa mergi in India. Exista 2 variante : viza electronica, costa in jur de 250 de lei, am primit-o in aceeasi zi, nu necesita drumul la ambasada, aplici online, o primesti online. O printezi si asta este tot.  Mai exista viza de la ambasada, se obtine in cateva zile si costa mai putin , in jur de 160 de lei + 20 de lei fotografiile speciale pentru aplicatie.
Pasul numarul 3 – hotelul. Prietenii mei stateau la un hotel de 5 stele ( 5 stele plus as zice ), asadar, cazare la acelasi hotel, St Regis. Cu 3 mese incluse, cafea la discretie, piscina la etajul 10, un bar la etajul 38, personal extraordinar de amabil, fructe proaspete in camera in fiecare zi, alte restaurante a la carte, cam tot ce iti doresti. Camera costa cam 180 de euro pe zi, scumpicel, dar Lucian m-a ajutat cu un discount bun. Multmesc mult:)
Pasul numarul 4 – iti faci sau nu vaccinuri. Sunt destul de robusta, ma imbolnavesc rar, nu prea am probleme, har Domnului!, asa ca am renuntat sa imi fac vaccinurile, dar peste vreo 2 saptamani dau fuga sa imi fac analizele. Oricum, nu mi le-am facut anul acesta. Perioada de incubatie pentru multe boli ar fi cam de 14 zile. Nu ma simt rau, nu mi-a fost rau, nu am avut nicio problema de niciun fel, nici de digestie, n-am simtit nicio stare de oboseala, nicio raceala, sunt foarte bine. In fine, daca aveti senzatia ca aveti imunitatea scazuta – ar fi indicat sa va faceti vaccinurile! Toate recomandarile va pot costa pana la 600 de lei. Am baut doar apa imbuteliata si am mancat in condiii mai mult decat civilizate, lasate in urma de colonialistii englezi :).

20161114_171639
Pasul numarul 5 – bagajele. 34-35 de grade, am dat iama in hainele de vara, dar mi-am luat si vreo 3 perechi de pantaloni, asa, pentru un templu sau pentru drum. In avion urasc cel mai mult aerul conditionat.
La 6 dimineata am aterizat la Mumbai, pe aeroport urmeaza colectarea de date biometrice, amprente, fotografii, formulare completate. A durat totul 30 de minute.

20161110_024254

Aveam o masina de la hotel, Miss Cosma s-a prezentat la soferul care nu prea vorbea engleza. La sosiri dai de o fantana arteziana luminata in diverse culori si un sir aproape interminabil de palmieri. Superb, nu alta. Drumul pana la hotel a durat vreo 40 de minute, traficul nu era ingreunat, era destul de devreme. Cu vreo 3 ore de somn mi-am rezolvat ziua.

20161110_033013

Pe seara am vazut si un meci de fotbal de la ei. Mumbay a pierdut cu Pune 0-1, dar chiar a fost nedrept rezultatul. Pune a ajuns la poarta doar in ultimele 10 minute. Ce mi-a placut ? Fac spectacol inainte de meci, jucatorii intra pe stadion cu focuri de artificii, se canta imnul Indiei inainte de meci, anunturile facute pe stadion sunt doar in limba engleza, jucatorii nu simuleaza, nu cersesc si nu se milogesc.

 

20161110_185320

N-or fi ei cei mai tehnici din lume, dar au cativa jucatori de valoare. La Pune in poarta era Edel, il mai tineti minte de la Rapid? Lucian Goian e unul dintre cei mai apreciati jucatori de la Mumbai, lumea il aplauda si il lauda, a fost ales Hero of the Match de 2 ori pana acum si e intr-o forma foarte buna.

 

 

20161110_183046Portarul i-a tradat in acel meci. Forlan inca nu se simte confortabil. Mi-a sarit in ochi un argentinian, Defederico, a fost cel mai bun jucator al celor de la Mumbai.
Asa a trecut prima mea zi petrecuta la Mumabi.

 

“Maretia unei natiuni si progresul ei moral pot fi masurate prin progresul ei moral”, Mahatma Gandhi.

Dharavi, mahalaua cu viata

Peste 200 de hectare si aproape 1 milion de suflete. E locul in care iti dai seama cat de norocos esti ca te-ai nascut in Romania, daca te gandesti macar o secunda la lispa de sansa cu care se nasc deasupra capului copiii intr-una dintre cele mai sarace zone ale Mumbaiului. In 1882 Guvernul Colonial Englez, aflat si el prin zona, s-a aratat complet deranjat de migrantii veniti din jurul Bombayului (fosta denumire a Mumbaiului). Doamnele din inalta societate erau deranjate de cersetorii si saracii care le deranjau plimbarile prin oras. Asa ca, pe o fosta mlastina, secata intre timp, s-a constituit una dintre cele mai mari mahalale din lume. Oficial ar fi 300 de mii de suflete, dar e o statsitica data de unul dintre recensamantele trecute, la modul concret se vorbeste despre 700 de mii – 1 milion de oameni. Si da, sunt oameni ! Oameni care traiesc in zona, care muncesc in zona, care se roaga, isi trimit copiii la scolile din mahala, isi duc viata de zi cu zi intr-o zona greu descriptibila.

 


Cum arata viata lor ? Mi-e greu sa o descriu in cuvinte. Nu sunt deloc genul care se socheaza usor, dar acolo am tremurat de furie si neputinta, de durere muta, am fost coplesita de nemernicia vremurilor noastre. Fura curent, nu il platesc, si, probabil ca fura si apa, n-au usi la camarutele amarate in care isi duc somnul si viata, n-au niciun viitor si probabil ca doar 0,5 la suta dintre ei au o sansa de a scapa din zona. Le-am vizitat casele si nu mi-au cerut bani, m-au primit la ei in incaparile amarate si mi-au spus cum se descurca. Cei mai multi dintre ei ei n-au scaune si nici paturi, doar cei mai instariti isi pot pune capul pe cate o perna. Dar stiu sa rada si sa fac haz de necaz. Si aproape toti au cate un televizor, dar si un smartphone.

 

 

20161113_162118Am plecat de la ei si m-am culcat intr-o camera de hotel de 5 stele plus, mi s-a parut nedrept, dar aveam nevoie de multa apa calda.
Cand, cum si unde ne nastem. Din prima secunda de viata plecam cu avantaje.

 

Cu ce vina vine pe lume un bebelus ? De ce albul e mai valoros ? De ce viata n-are aceeasi valoare ?
Sa revin la ei. Isi duc viata lor in mahala, multi n-au iesit niciodata de acolo, iar lumea lor nu li se pare nici nedreapta si nici foarte grea, pentru ca n-au termen de comparatie, n-au vazut nimic mai bun, n-au vazut paturi decat in filme si nici piscine.

20161113_164203

 

Dharavi e o zona in care se lucreaza foarte mult, dar unii dintre ei primesc doar 1 dolar pe zi. Recilclarea diverselor materiale, industria textila, cea a pielariei sau repararea aparatelor frigorifice aduc in buna masura bani buni Indiei. In zona gasesti foarte multe ateliere mici de produse din pilele naturala, geci, genti sau pantofi. Dar gasesti si alti mici antreprenori, gasesti frizerii, curatatorii sau sali de sport. Veniturile aduse Indiei anual de industria dezvoltata in Dharavi sunt de 1 miliard de dolari.

 

Vorbeam de religie. Indienii traiesc intr-o relatie stransa cu divinitatea si au peste tot temple sau biserici. Crestinii sunt cei mai putini – in jur de 6 procente, iar cei de religie hindi sunt in jur de 60 de procente. Mai traiesc aici musulmani sau budhisti.
Mizeria care te inconjoara te ingrozeste, dar in case e curat, praful de pe diferitele policioare este sters, iar chiuvetele sunt curate si ele. Isi lasa pantofii la usa si nimeni nu ii fura. Pe aleile de 1 metru latime e mult gunoi si trebuie sa te feresti sa nu calci pe sobolanii morti. Sunt caini si pisici cu duiumul, dar indienii, mari iubitori de animale, n-au nicio problema. Capritele sunt si ele la ordinea zilei.

 

Copiii se joaca prin gunoaie, dar rad cu gura pana la urechi cu o candoare care te face sa iti doresti ca lumea sa nu mai fie a noastra, sa fie doar a lor. Ar fi un mai buna… ma gandesc. Imi fac poze cu cativa dintre ei si le dau 200 de rupii sa ii imparta si sa isi cumpere cate ceva. Alearga si topaie de parca ar fi venit Craciunul. Unuia dintre ei ii ofer un mar pe care il am la mine, ridica privirea si i se opreste pe mar, face ochii mari si se lumineaza la fata. E atat de simplu sa ii faci fericiti macar pentru cateva minute. Un altul sta sus pe o scara si prveste in gol, e atat de trist incat mi se strange inima.

 

20161113_164117Nu pot sa ma uit prea mult la el pentru ca imi dau lacrimile. Jos, bunica lui sta pe pragul usii. Are si ea o privire trista, dar atat de curata ca ma cutremur. Peste cativa metri opreste langa mine si Salim un motociclist. E un politist din zona, ma intreaba de unde sunt, ii spun Romania, da din cap ca si cand ar fi stiut unde vine. Ii spun Europa si se lumineaza la fata si el. Imi zice ca sunt norocoasa. Ma mai intreaba daca e totul in regula, daca am probleme si apoi pleaca linistit. Salim imi explica ca asta e regula, politia patruleaza prin zona si are grija ca turistilor sa nu li se intample nimic neplacut.

 

Dharavi a fost lovit in decursul timpului de nenumarate dezastre. Diverse epidemii au decimat populatia. Dezinteria, febra tifoida, lepra, holera, poliomileita sau tuberculoza au lovit zona. Au fost in decursul vremurilor si alte momente nefercite, incendiile sau inundatiile au omorat sute de mii de oameni.
Daca lumea ta e restransa, nu permiti nicio intruziune in preaplinul ei, nu te duce acolo. Dar daca vrei sa vezi lumea in ansamblul ei, trebuie sa le faci o vizita celor de acolo. Am plecat si trista, si dureros de neputincioasa, am plecat cu capul plecat si sufletul plin de durere, dar am plecat si cu imaginea copiilor care radeau cu gura pana la urechi.

 

20161113_163216 Cu privirea batranelor plina de candoare, sau cu ochii plini de bunatate ai batranilor, cu zumzetul masinilor si al scuterelor, cu claxoanele lor, chemarea la rugaciune, dar cel mai mult mi-a placut zambetul baietelului caruia i-am daruit un mar. Atat. Doar un simplu mar.

Scrisoare de dragoste…

Draga Teo, afla despre noi ca suntem bine si sanatosi, mama ta iti ureaza noapte buna in fiecare seara, iar de dimineata te pupa si iti ureaza o zi frumoasa.
Iti mai amintesti cand erai doar un omulet simpatic si te duceai zi de zi la bazin? Ani de zile ti-ai lua rucsacul in spate si ai plecat de acasa la 6 dimineata. Iti mai amintesti si de sandwich-ul facut de mama ta, care iti era pus in ghiozdan? Mama ta zice ca iti face si acum cate un sandwich in fiecare dimineata daca vrei. Nu mai vrei ? Ah, da …ai crescut mare si nu mai ai nevoie de el. Dar de mangaierile ei tot mai ai nevoie in fiecare zi. Si de sarutarile ei trimise sus spre cer ai nevoie, sunt singura.

 

eternity2
Ai fost vedeta in Liceu, nu ? Pentru ca fratele tau era in clasa a XII a cand tu erai mic boboc. Si ce bobocel simpatic si hotarat. Atat de hotarat incat ai plecat apoi de acasa, dar tot ai cautat gustul si mirosul casei. Si nu uitai sa suni zilnic ca sa mai simti mirosul ala special. Ce vremuri ? Inghetai pe stadioane, dar simteai intens. Ai ars de dorinta la meciurile Rapidului si ii mai faceai in ciuda si tatalui tau. Ce glume, ce tachinari ? Din alea de dragoste. Si cata dragoste . Si fata lui tata, si fata lui mama, si sora lui …Si cate ai mai facut , si cate ai mai vrut sa faci….

imagesDraga Teo, cand ai schimbat rucsacul cu bucurii de acasa, cu rucsacul acela cu probleme pe care l-ai dus apoi in spate toate zilele ? L-ai luat din greseala sau ti l-a dat cineva ca sa invatam noi din povestea asta cate ceva?… De ce a ajuns la tine ? Si cum ai reusit sa transformi lacrimile in zambete, in bucatele de fericire, in clipe de neuitat si in milioane de raze de speranta, pentru ca speranta nu o ai neaparat in tine, o castigi, nu ? Sau tu o aveai in ghiozdanul de acasa? Ti-a pus-o mama ta langa sandwich-ul de dimineata?
Si nici rucsacul cu probleme pe care l-ai luat de undeva din greseala nu te-a oprit. Si nici suferinta, si nici durearea, si nici norii, si nici lumea, nimic nu ti-a stat in cale. Oare cate nopti n-ai dormit ? Si cum ai gasit culorile…ori felul de a vorbi prin fotografii ? Cand si cum le-ai gasit ? Ca nu ti-a pus nimeni un obiectiv in brate ?
Mai afla despre noi ca nu te-am uitat, nici n-avem cum sa facem asta . Stam cu pinguinii langa noi in fiecare zi. Cateodata mai vorbim cu ei. Nu te supara pe ei, dar ei ne mai spun cate una, alta. Sunt simpatici ca tine. Uneori sunt si ei imbufnati ca i-ai abandonat, apoi ii calmeaza ratusca. Ratusca cea frumoasa pe care ai lasat-o pe masa.
Ah, si fotografiile tale, si indemnurile tale sa traim frumos cu noi, sa ne iubim si sa ne zambim noua in fiecare zi.
Tot nu mi-ai spus cum te-ai intalnit cu Dumnezeul fotografiei :)? Ce ascuns, dar si sincer, ce clar, dar si ce confuz…Ce minunatii de instantanee gasite prin sulfet si prin lumea lumeasca ai gasit si ai facut. Nu e nimic prefacut sau ipocrit in lumea pe care ne-ai aratat-o si pe care ai vrut sa ne convingi c-o avem pentru noi. Dar nu te-am crezut de fiecare data. Stiu, si regret ca n-am vazut lumea prin ochii tai caprui sau ca nu i-am vorbit cu strungareata. Cum ar putea sa fi fost lumea atat de vie si frumoasa cand sunt atatea nedreptati ? Cum care nedereptati ? N-ai auzit de asta , si de asta , si de asta , si de asta… Ah, da , stiu, iar ne spui sa nu ne mai chinuim sufletele, dar de unde atata speranta , noi n-am primit-o in pachetelul cu mancare.

media_144707018306945100

Ce-am mai facut noi ? De toate. Si bune si rele.
Sa imi scrii si tu si sa imi povestesti ce mai faci , ce mai faceti acolo sus, cate poze ai mai facut, ai si acum Rapidul langa tine, te-ai mai uitat la noi, ai vrobit cu bunicul meu, dar cu bunica ? Doamne cate as vrea sa stiu despre voi. Te mai rog ceva, daca nu o sa imi scrii ce faci, sa imi povestesti noaptea in vise . Macar din cand in cand .
Si iti mai spun acum la final ca ai tai sunt cat pot fi ei de bine. Si la fel ca ieri, si la fel ca maine si azi te iubesc mult. Si saruta cerul in fiecare clipa.

lampioane