Archive | October 2018

Balaci nu s-a stins, stelele nu se sting niciodata !

Imi tremura telefonul in mana si refuz sa inteleg ce citesc. Zic ca e o gluma proasta si incerc sa procesez datele, nu, nu suntem pe 1 aprilie, suntem in octombrie, un octombrie bland. Bland ca zambetul lui Ilie Balaci. S-a dus Balaci sa se intalneasca cu Zoli Crisan, Costica Stefanescu si Nae Tilihoi ? Se strang impreuna cei 4 sa vorbeasca despre anul in care s-a nascut Craiova Maxima ? Despre parcursul incredibil facut de deschizatoarea de drumuri de mare viteza de prin Europa la inceputul anilor 80 ? Oare Fiorentina, Kaiserslautern sau Bordeaux? Sau Benfica si ghinionul unui gol in deplasare ? Ilie Balaci de la nationala? Balaci care a muncit pentru calificarea din 84, Anglia sau Italia ? Balaci cel Mare nu mai este acum printre noi, dar ramane printre noi.
Imi vine in minte prima intalnire cu Ilie Balaci. N-a fost la Craiova, a fost la Brasov. Si ce fotbalisti erau la masa aceea dintr-un restaurant din Piata Sfatului. Si eram atat de emotionata. Dar Ilie Balaci a zis hatru : “ia-ti un scaun pustoaico, blonzii cu ochi albastri stau in capul mesei… pentru ca sunt mai speciali”. Si ce povesti frumoase a spus in seara aceea la masa. Povesti despre fotbal spuse de o poveste din fotbal. Si acum stau si ma intreb de ce povestile copiilor au intotdeauna un final fercit, iar povestile cu oameni mari se sfarsesc trist. Ilie Balaci a fost una dintre cele mai frumoase povesti din fotbalul romanesc. Dincolo de fotbalistul magnific, Regele Craiovei, gimnastul neimplinit, pentru ca Ilie Balaci a vrut sa fie gimnast si a ajuns din greseala la fotbal, Ilie Balaci a fost zambetul unei epoci apuse. O fi un gazon bun acolo in Rai ? Sigur e mai bun ca la Craiova….Pentru ca sigur Ilie Blaci vrea sa se bage la o miuta. Una de Old Boys, dar din care nu lipsesc driblingurile vrajite. Un vrajitor ! Da, asta a fost Ilie Balaci, un vrajitor de mingi. Si ii cheama la joc si pe Dobrin, Sandu Neagu, Dumitrache sau Nae Manea. Si Haldan va sta in tribuna.
E atata tristete in ziua asta nefericita si atatea lacrimi…Plange Sandoi pe banca la meciul lui FC Arges ca un copil, plang Cartu, Silviu Lung, sau Beldeanu, sau Nae Ungureanu, sau Ticleanu, sau Geolgau. Plange Oltenia toata , dar nu numai ea, plange Romania. Am vorbit cu oameni din toate colturile tarii si erau cu totii afectati. Pentru ca Ilie Balaci a fost al tuturor, dar mai ales al lor. Si ca in orice familie, oamenii se mai cearta, se mai plang unii de altii, dar se impaca pana la urma. Pentru ca e acelasi sange.
Si a venit si minutul 8, minutul acela in care s-a stins lumina pe Oblemenco. Si nu intamplator a avut Ilie Balaci numarul 8 pe tricou. Minunile sunt doar 7.
Si din infinitul cerului Ilie Balaci o sa se uite in continuare la fotbalul de la noi, si la cel din Germania, Franta, Spania sau Anglia. Iar noi ne vom mai uita din cand in cand catre cer si o sa ne gandim ca stelele nu se sting niciodata.