VIS LA PARIS !

Mai sunt cateva zeci de minute pana cand incepe finala finalelor pentru Simona Halep, a patra finala de Grand Slam pentru romanca, a doua consecutiva in acest an, a treia de Roland Garros. Emotiile cresc, bataile inimii mele se accelereaza, creste nivelul de adrenalina, creste pulsul, se amesteca toate ideile in capul meu. Sunt optimista sau pesimista? Sunt ametita de vartejul asta de idei si de emotii care m-au cuprins in ultimele ore. Imi imaginez deja fotografia cu Simona ridicand trofeul, lacrimile care o sa-i scape pe la cotul ochilor dupa ultima minge, crucea pe care o sa o faca in drumul catre fileu, dar si imaginea cu ea prabusita pe teren. Asta as vrea sa vad peste cateva ore. Tabloul nu e complet, va fi interviul de pe teren , apoi conferinta de presa, ziua de maine, ziua in care va face sedinta foto pe buevardele minunate ale Parisului. Ma gandesc la “Paris, Mon Amour”, la chansonette, anticariatele si mesele din fata cafenelor pariziene, ma gandesc la Gradinile Luxembourg, la toate locurile ascunse sau la cele de la vedere in care as putea s-o vad pe Simona cu Cupa Suzanne Langlen in maini. Si de cand astept un astfel de moment? Si de cand asteapta ea acest moment? De cand s-a apucat de tenis, de cand n-a avut copilarie, de cand s-a operat, de cand si-a sacrificat toti anii, de cand i se cere imperativ de o parte din noul val de cunoscatori de tenis sa castige un tiltu de Grand Slam ? Ma gandesc si la valul asta de “noi cunoscatori de tenis, dar deloc cunoscatori de sport”, valul asta de hatereala deja cangrenata in societate, CNP-istii care isi sparg dintii cu racheta si isi fac freza cu mingea, dar care cred ca stiu totul despre tenisul lui Halep. Cei care ii cer imperativ sa castige ceva ca sa demonstreze, care o critica cu pilea zbarlita cand pierde, care stiu fizica cuantica, vorbesc despe descoperirile facute de specialistii de la NASA, stiu medicina de urgenta sau sunt specialisti in medicina alternativa, aia care o critica si la 3 dimineata si la 4 dupa amiaza, aia care s-ar bucura sa o vada din nou pierzand, doar pentru ca ei sunt inferiori si Halep trebuie sa fie solidara cu ei. Dar nu, Simona Halep chiar nu e solidara cu cei care nu sunt nici sefi de scara in blocul cu 4 etaje in care stau ei. Gata, mi-a trecut. Nu ma mai gandesc la ei. Halep a fost ca vikingii prin anii opt sute si ceva cand au asediat Parisul, a asediat Parisul la finala cu Sharapova, a asediat Parisul anul trecut la finala cu Ostapenko, dar nu a iest la lumina. In Orasul Luminilor sunt sigura ca ea va straluci astazi! Cand iubesti…. stralucesti in ochii celuilalt, scrie un autor turc in “3 oameni pe drum”. Asa e si cu Simona. Si azi, dar si maine, si poimaine fata asta va straluci in ochii mei. Indiferent de trofeul pe care il va castiga sau nu….finalul nu-i aici!

2 thoughts on “VIS LA PARIS !

  1. Ioana vreau sa spun atat: am plans! Si nu o fac des. De fapt nu am mai facut-o de mult. Asta pentru ca asa m-a calit societatea asta. Inca poate nu realizez ce a reusit fata asta. Mai am timp. Nu sunt obisnuit cu marile succese romanesti in sport. Imi dau seama cat suntem de saraci in ultuma vreme in domeniul asta. As vrea sa plang mai des de fericire. Multumesc Simona Halep!!!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *