Archive | October 2016

Scrisoare de dragoste…

Draga Teo, afla despre noi ca suntem bine si sanatosi, mama ta iti ureaza noapte buna in fiecare seara, iar de dimineata te pupa si iti ureaza o zi frumoasa.
Iti mai amintesti cand erai doar un omulet simpatic si te duceai zi de zi la bazin? Ani de zile ti-ai lua rucsacul in spate si ai plecat de acasa la 6 dimineata. Iti mai amintesti si de sandwich-ul facut de mama ta, care iti era pus in ghiozdan? Mama ta zice ca iti face si acum cate un sandwich in fiecare dimineata daca vrei. Nu mai vrei ? Ah, da …ai crescut mare si nu mai ai nevoie de el. Dar de mangaierile ei tot mai ai nevoie in fiecare zi. Si de sarutarile ei trimise sus spre cer ai nevoie, sunt singura.

 

eternity2
Ai fost vedeta in Liceu, nu ? Pentru ca fratele tau era in clasa a XII a cand tu erai mic boboc. Si ce bobocel simpatic si hotarat. Atat de hotarat incat ai plecat apoi de acasa, dar tot ai cautat gustul si mirosul casei. Si nu uitai sa suni zilnic ca sa mai simti mirosul ala special. Ce vremuri ? Inghetai pe stadioane, dar simteai intens. Ai ars de dorinta la meciurile Rapidului si ii mai faceai in ciuda si tatalui tau. Ce glume, ce tachinari ? Din alea de dragoste. Si cata dragoste . Si fata lui tata, si fata lui mama, si sora lui …Si cate ai mai facut , si cate ai mai vrut sa faci….

imagesDraga Teo, cand ai schimbat rucsacul cu bucurii de acasa, cu rucsacul acela cu probleme pe care l-ai dus apoi in spate toate zilele ? L-ai luat din greseala sau ti l-a dat cineva ca sa invatam noi din povestea asta cate ceva?… De ce a ajuns la tine ? Si cum ai reusit sa transformi lacrimile in zambete, in bucatele de fericire, in clipe de neuitat si in milioane de raze de speranta, pentru ca speranta nu o ai neaparat in tine, o castigi, nu ? Sau tu o aveai in ghiozdanul de acasa? Ti-a pus-o mama ta langa sandwich-ul de dimineata?
Si nici rucsacul cu probleme pe care l-ai luat de undeva din greseala nu te-a oprit. Si nici suferinta, si nici durearea, si nici norii, si nici lumea, nimic nu ti-a stat in cale. Oare cate nopti n-ai dormit ? Si cum ai gasit culorile…ori felul de a vorbi prin fotografii ? Cand si cum le-ai gasit ? Ca nu ti-a pus nimeni un obiectiv in brate ?
Mai afla despre noi ca nu te-am uitat, nici n-avem cum sa facem asta . Stam cu pinguinii langa noi in fiecare zi. Cateodata mai vorbim cu ei. Nu te supara pe ei, dar ei ne mai spun cate una, alta. Sunt simpatici ca tine. Uneori sunt si ei imbufnati ca i-ai abandonat, apoi ii calmeaza ratusca. Ratusca cea frumoasa pe care ai lasat-o pe masa.
Ah, si fotografiile tale, si indemnurile tale sa traim frumos cu noi, sa ne iubim si sa ne zambim noua in fiecare zi.
Tot nu mi-ai spus cum te-ai intalnit cu Dumnezeul fotografiei :)? Ce ascuns, dar si sincer, ce clar, dar si ce confuz…Ce minunatii de instantanee gasite prin sulfet si prin lumea lumeasca ai gasit si ai facut. Nu e nimic prefacut sau ipocrit in lumea pe care ne-ai aratat-o si pe care ai vrut sa ne convingi c-o avem pentru noi. Dar nu te-am crezut de fiecare data. Stiu, si regret ca n-am vazut lumea prin ochii tai caprui sau ca nu i-am vorbit cu strungareata. Cum ar putea sa fi fost lumea atat de vie si frumoasa cand sunt atatea nedreptati ? Cum care nedereptati ? N-ai auzit de asta , si de asta , si de asta , si de asta… Ah, da , stiu, iar ne spui sa nu ne mai chinuim sufletele, dar de unde atata speranta , noi n-am primit-o in pachetelul cu mancare.

media_144707018306945100

Ce-am mai facut noi ? De toate. Si bune si rele.
Sa imi scrii si tu si sa imi povestesti ce mai faci , ce mai faceti acolo sus, cate poze ai mai facut, ai si acum Rapidul langa tine, te-ai mai uitat la noi, ai vrobit cu bunicul meu, dar cu bunica ? Doamne cate as vrea sa stiu despre voi. Te mai rog ceva, daca nu o sa imi scrii ce faci, sa imi povestesti noaptea in vise . Macar din cand in cand .
Si iti mai spun acum la final ca ai tai sunt cat pot fi ei de bine. Si la fel ca ieri, si la fel ca maine si azi te iubesc mult. Si saruta cerul in fiecare clipa.

lampioane

Turma sau urma ?

Oina e sportul nostru national, dar nu stiu cati dintre noi am incercat sa practicam in ultimii 10 ani macar cateva minute din acest sport istoric. De foarte multa vreme am uitat complet de oina si ne-am dedicat noului ┬ásport national – filmatul si postatul. La sfarsitul lui august, doi baieti i-au la o bataie sora cu moartea un alt tanar. Un alt CNP filmeaza scena, in loc sa intervina cetateneste si apoi, evident, posteaza pe facebook. Pentru ca trebuie sa vada si restul lumii cum sta treaba cu hormonii, fumurile si gradele din sticlele consumate. Povestea e complexa, ei reparau onoarea unei tinere, si cum nu au putut-o repara doar moral, au incearcat sa o repare cu un certificat de garantie de la Institul de Medicina Legala.
Sincer, am ajuns sa stam cu telefoanele la vedere, doar, doar o sa prindem momentul in care extraterestrii intra intr-un mall si vor si ei sa prinda marfa noastra la reduceri. Sau poate Bill, sotul prezumtivei viitoare presedinta a SUA – doamna Clinton, se mai intalneste cu Monica, fata cu fustita. Adica, cetateanul care a filmat scena, n-are nici el nicio raspundere pentru ca sub ochii lui se intampla grozavia. Daca baiatul acela murea sub ochii filmaretului – ce se intampla ? Poate nu realizam, dar dintr-o simpla lovitura – cauzatoare de moarte – poti ajunge direct la morga. Filmaretul si postacul ar fi avut trafic mai mare pe pagina lui de facebook sau pe canalul lui de youtube daca se intampla vreo nenorocire?
Amicul Robert Szocs scria acum cateva luni despre cat de civilizati suntem pe faceboook. Tineri frumosi si liberi care postam pe retelele de socializare despre libertate si conveniente sociale, dar totul se opreste la punga de seminte consumata in aer liber, peturile aruncate la colt de strada, tigarile de pe jos, ambalajele de biscuti sau crackeri aruncate tot pe jos, ca or fi toate biodegradabile. Asadar, unde suntem civilizati? Suntem civilizati doar in mediul virtual? Mare dreptate are Robert, pe strada nu ne-am prea schimbat, ne-am schimbat in pretentii insa. Anul trecut, un cetetean care are o casa in apropiere de mine tipa de mama focului ca nu vine Primaria Popesti Leordeni sa-i dea zapada de pe trotuar. Chiar asa ? Trotuarul ti-l poti curata si singur, altfel, e chiar obligatoriu si nu iti cad manutele sa dai un pic cu lopata. O fac si eu, si chiar e funny. Nu astept sa vina statul sa imi faca treaba, cata vreme nu e obligat, iar eu, chiar daca nu imi place, trebuie sa fac asta.
Este plictisitor sa vezi ca ne cerem drepturile non stop cand, de fapt, ignoram obligatiile noastre. Chiar si morale, cum e cazul cetatenilor filmareti. Care prefera pasiv sa filmeze si sa posteze asemenea grozavii si sa nu intervina. Pe sistem de karma…s-ar putea ca data viitoare sa li se intample chiar lor astfel de lucruri. Am devenit o natie de filmareti tradatori, care postam rapid orice.
Daca check-inn-ul de pe facebook ar fi existat inainte de 89, Ceausescu ar fi avut sub atenta lui supraveghere o Securitate restransa. Ar fi aflat tot despre noi, despre prietenii nostri, despre dusmanii nostri, despre rudele noastre… doar din postarile de pe facebook. Pentru ca parca avem in gena noastra extrovertita ceva ce de “turnatori”.

Importul gay

A dormit si a calatorit cam cat si-a dorit, dar a devenit foarte activ in ultima vreme. De…vine vremea alegerilor si trebuie sa fii si tu prezent. Sigur, nu fotoliul tau e pus la bataie, dar tot trebuie sa spui prezent! Cam asta e cu Presedintele. Printre aparitiile publice dese din ultima vreme , unele coerente, altele, din pacate, in nota sa obisnuita , seful statului a vorbit despre toleranta vis-a-vis de minoritatile sexuale. Si s-a exprimat clar. Asadar, si-a atras multe critici. A fost inexistent, a fost evaziv, a dormit…dar acum de ce s-a trezit ? O fi politica de globalizare world wide de vina ? Ca asa facem noi. Importam tot ce e mai rau, exportam ce avem bun, importam tampeniile occidentale in care, spre exemplu, in familie e recomandat ca un copil sa nu mai spuna mama si tata, ci parinte 1 si parinte 2 (recomadarile tarii care ne impiedica accederea in Scengen), in timp ce in Anglia si Franta exista aceeasi discutie.

http://adevarul.ro/international/in-lume/nou-pasaport-anglia-nu-mai-exista-denumirea-mama-tata-schimba-parinte-1-parinte-2-1_50b9f1157c42d5a663ad1095/index.html
Personal, imi place deputatul Razvan Cernea, neconformist, avand ideei interesante. Nu inseamna ca sunt de acord cu toate propunerile lui, dar a avut proiecte pe care le-as fi votat. In privinta legiferarii casatoriilor mixte e tare mult de discutat. Suntem imperfecti si refuzam sa acceptam ca si comunitatiile gay trebuie sa traiasca in acceptarea societatii. Suntem homofobi si devenim brutali in cazul lor. De ce ? Ne-ar placea sa fim in situatia lor ? Ne place cand suntem facuti tigani in strainatate? Ne pica bine neacceptarea sociala ?
Sa incercam un exercitiu de imaginatie. Un baiat si o fata de liceu se intalnesc in parc, el ii ofera o floare si o saruta. Se iau de mana si pleaca la plimbare . Sunt simpatici, nu ?
Bun, acum doi baieti de liceu se intalnesc in parc. Unul ii ofera celuilat o floare. Stop. Nu merge imaginatia mai departe. Dezgustator, nu ? De ce ? Pentru ca asta este conventia sociala si subconstientul nostru, memoria colectiva, memoria mostenita, bazinul nostru informatic nu primeste o schimbare de perceptie in acest caz.
Dar daca unul dintre baietii de mai sus ar fi copilul nostru ? Sinistru, nu ? Ma gandesc ca e atat de greu pentru parinti sa accepte o situatie de acest gen. Trebuie sa privim cu intelegere fenomenul. Incerc sa ma proiectez intr-o situatie, ii spun si eu , speciala.
Ca sa revin, zice cineva ca un cuplu homosexual nu poate fi stabil. Pai, de ce ? Poate fi stabil, la fel de stabil ca un cuplu heterosexual. Discutia nu e despre stabilitatea cuplului. Discutia e despre normalitatea ca unui cuplu de genul asta sa i se permita sa adopte copii. Nu mi s-ar parea deloc normal si sunt impotriva ideei ca un cuplu gay sa poata apela la adoptie. Daca iti doresti sa traiesti intr-o altfel de conventie, nu e nicio secunda problema mea, eu chiar ti-o legiferez mental, dar nu cred ca e imperios necesar sa ti-o legiferez si administrativ. Si ca sa revin la copii, copiii n-au de ce sa fie modelati intr-o astfel de lume. Modelul familial isi pune amprenta pe viitorul adult, iar normalitatea fiecaruia e data de normalitatea de acasa. O ai sau nu ai. E cam ca la Hamlet…
Copiii nu se nasc stricati, defecti, copiii se pot strica pe parcurs, sunt stricati de alti adulti.. Ei se nasc perfect.
Si inca ceva, 3 milioane de romani s-au pronuntat deja semnand o petitie. Si tot ca sa nu uit, mai importam cate ceva de la desteptii pe care ii divinizam din strainate, dar sa nu importam chiar toate porcariile lor.