Archive | September 2016

Fotbal ca noi n-are nimeni

Ne tot plangem ca avem un fotbal slab, ca nu merita sa platim 20 de lei ca sa vedem un meci de Liga Intai. Ne tot plangem ca nu meritam sa mergem in Europa, cand vreo echipa mai mica ajunge si ea in tururile preliminare sarim si ii dam in cap, mai bine nu se califica, mai bine nu mergea, mai bine statea acasa. Dar echipele respective si-au castigat dreptul sa ajunga acolo, si echipele respective incearca sa castige experienta, si echipele respective au un plan pe termen mai lung, poate…

In fine, la alt capitol voiam sa ajung. Aceeasi poveste, acelasi raspuns : suntem slabi si prosti. Dar suntem noi obisnuiti sa platim pentru ceva ? Nu prea. Un cetatean, fost primar de capitala cu probleme serioase pe la DNA, a facut o parcare ca afara pe la Universitate. Costa, sigur costa ceva mai mult decat am vrea sa platim, dar e ok, e in buricul targului, e acoperita, are locuri pentru masini mai mari (pe care parcheaza cine vrea si cine nu vrea ), are locuri pentru persoane cu handicap ( pe care parcheaza tot cine vrea si cine nu vrea ), intr-un cuvant are de toate . Dar daca mergem in Centrul Istoric sau Isteric o sa vedem sute de masini inghesuite pe orice metru posibil de trotuar. Adica, de ce sa platim parcarea normal, hai sa platim unui pusti pus de un ” antreprenor” care da spaga altora ..cate 5 lei..sau mai mult.

 
Asa e si cu fotbalul. Premier League, ca tot e campionatul meu preferat, are la aceeasi ora programate cate 5 sau 6 meciuri. Ah, deci nu se vad toate la televizor ? Si ce poti sa faci daca esti suporterul lui Stoke si echipa ta nu este televizata ? Te duci la stadion. Si nu mai vedem stadioane goale, si nu mai vedem o reducere a numarului de spectatori cand da ploaia si frigul si cluburile o sa mai ia ceva din ticketing. Dar nu, nu, noua nu ne place ce am putea vedea pe viu cu 15 lei, ne place sa vedem totul cu doar 25 de lei abonament lunar (sau cat o fi, eu am un abonament mai mare si nu stiu cat e cel de baza sau basic). Si la fel e si in Italia, tot vad programate multe meciuri la aceeasi ora.

O sa mi se spuna ca ce ofera fotbalul romanesc e de proasta calitate, bine ca ne-am nascut langa Luvru sau Hermitage si facem diferenta rapid intre un Picasso din tinerete si un Picasso de la maturitate, poate nu e cel mai bun exemplu. Parca nu ne pace Serghei Prokofiev, dar il admiram mult pe Maurice Ravel. Oricum, mi se pare ca suntem foarte pretentiosi si foarte putin dispusi sa platim pentru ce ne-am dori. Si cafeaua Moca ne place cel mai mult.

Fantoma Astra bantuie stadioanele din Romania

Pe Cluj Arena am vazut o noua plimbare fantomatica a campioanei meritate a Romaniei din sezonul trecut. Astra insa nu mai arata deloc ca echipa cu pretentiile de acum cateva luni care nu ii permitea super puterii Steaua sa se incoroneze din nou ca regina in Romania.
Sapunaru e sincer la final dupa infrangerea cu Gaz Metan si vorbeste despre caruta la care nu trag cu totii, fiindca Astra nu mai e deloc o masina de curse cu motor puternic si pneuri de calitate, Astra e azi o caruta …cu sau fara coviltir. Alibec vrea prea mult sa inscrie si oricat de mare e talentul sau, doar din talent nu iti iese. Mai ales cand esti nervos si inca nu esti la potential ridicat, mai ales cand primesti toate mingile cu spatele la poarta, mai ales cand faultezi mult in atac si esti sanactionat pentru iesirile nervoase, mai ales cand ai in buzunare cateva bucati de ciocolata. Budescu de azi e un Budescu de Dragonul Rosu, perioada din China l-a tras in spate si pe el din mai multe puncte de vedere si intr-o eventuala lupta cu cantarul pierde si el. Texeira incepe sa isi arate varsta, remarcabil insa efortul jucatorului de 36 de ani care ii poate face sa roseasca pe multi dintre colegii sai. Olandezul cu origini vecine, Lazic, reuseste mai multe decat prima varianta a anului – Vangjeli, dar nu e Queiros. Apararea Astrei e suparata pe ea si pe atacul sau, face ce face aproape in fiecare meci si isi pune echipa in inferioritate.

Intr-o stare grava in urma cu cateva saptamani, intubata, primind insa ajutor de specialitate de ordin financiar, Astra e ca un pacient care iese din spital si e intr-o perioada de convalescenta destul de lunga.  A avut anul acesta un moment de gratie, ca intr-un weekend in care pacientul se simte mai bine, iar medicul ii permite tratamentul ambulatoriu, asta s-a intamplat cu Astra doar in Europa.
Astrei ii lipseste si spiritul, spiritul care a facut-o anul trecut campioana, resemnarea din jocul fara idei al super Astrei de anul trecut a adus-o pe Astra de azi in postura de prima echipa peste linia groazei. Astra se face cate putin de ras cam pe la toate capitolele.  Si plimbarile cu geanta in spate prin toata tara, si lipsa suporterilor, si stadioanele goale care seamana cu salile de spectacol in zilele de repetitii, si gazonul care nu e gazon si jocul care nu e joc fac din aceasta echipa cu sclipiri o echipa cu foarte multe goluri incasate pana acum, 16. Nici intoarcerea “tatalui risipitor” nu a adus prea multe. Sumudica se uita nedumerit la ce a lasat si la ce a gasit, la copiii sai certati intre ei si care nu mai trag impreuna la aceeasi caruta.